La 8 decembrie 1876, la Iveşti în jud. Galaţi, se năştea Hortensia Papadat-Bengescu, prozatoare, romancieră și nuvelistă importantă din perioada interbelică. A fost fiica generalului Dimitrie Bengescu și a profesoarei Zoe Bengescu (n. Ștefănescu).

Studiază la Institutul de domnișoare „Bolintineanu” din București și debutează în presa culturală cu articole în limba franceză în anul 1912. Scrie și poezii în această limbă.

Autoarea scrie și publică mai multe volume de nuvele. A fost supranumită „Marea Europeană”, o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european.

Interzisă de regimul comunist și trăind la bătrânețe fără mijloace de subzistență, Hortensia Papadat-Bengescu a trecut în eternitate dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic.